Totul a plecat de la strabunicii mei, de care stiu ca au fost si ei tarani. Si bunicii mei, la randul lor au fost tarani. Arau campu cu plugu, cresteau capre, vaci, coseau, faceu unii palinca ceilalti vin. Din intelepciunea lor mi-au impartasit si mie. "Uite, daca pui zahar in tuica, zici ca e suc. Vezi. Nu-i asa ca e tare buna?". Sau ce se intampla cand te trage cineva de deget, sau cum sa furi porumb de la cooperativa. Cum eu eram avid de cunoastere, am prins foarte repede.
Oarecum, taica'miu nu a fost asa incantat de potentialul meu, mai ales dupa ce m-a gasit intins pe covor cu un pahar de suc de ala cu zahar langa mine.
De fapt el, la un moment in viata lui, a zis ca nu mai vrea sa fie taran. Vrea sa fie intelectual. Asa ca a dat la facultate. La Agronomie . Peste ceva ani s-a prins el ca e ceva in neregula si ca s-a cam pacalit, ca si acum cu facultate, facea cam ce facea inainte fara facultate. Asa ca pana la urma si-a acceptat destinul si s-a declarat mandru ca e taran cu diploma. Un mare Ion. Ceea ce taica'su nu fusese, adevarat. Atunci a hotarat el ca ar trebui sa cultive si in sufletul primului nascut dragostea pentru pamant.
Initial m-am opus cu indarjire oricarei incercari de indoctrinare, dar am cedat santajului. Mai intai bomboane si pepsi, stat mai mult seara la scara, bani, bani si iesit in club, bani si iesit cu masina. Stiu, sunt un caracter mizerabil.
Dupa 31 de ani, tot ce a semanat intreg arborele meu genealogic "still breathing", in sfarsit a dat roade. Ma simt in sfarsit un om realizat. Am si eu ferma mea.
Trimiteți un comentariu